0–9
3M™ Ceramic Microspheres (și: Microsfere ceramice 3M™ (familie comercială))
O familie 3M™ de particule ceramice solide proiectate tehnologic, care nu sunt interschimbabile cu microsferele goale din sticlă sau ceramică.
3M™ Glass Bubbles (și: Bule de sticlă 3M™ (familie comercială))
O familie 3M™ de particule goale din sticlă sodocalcică borosilicată, cu pereți subțiri; performanța depinde de sortimentul identificat și de aplicație.
A
Absorbția de ulei a pigmentului (și: Absorbție de ulei a pigmentului; Valoarea absorbției de ulei)
Cantitatea de ulei necesară pentru umectarea unei mase specificate de pigment până la un punct final definit, printr-o metodă specificată de frecare. Indică necesarul de vehicul, dar nu măsoară direct CPVC.
Absorbție de apă (și: Cantitate de apă absorbită)
Cantitatea de apă care pătrunde sau este reținută de un material în condiții specificate de expunere, condiționare și măsurare.
Absorbție sonoră (și: Absorbție acustică)
Conversia sau disiparea energiei acustice incidente într-o probă ori un ansamblu specificat, în condiții declarate de incidență și frecvență; nu stabilește pierderea de transmisie printr-un perete.
Acoperire pe bază de apă (și: Vopsea pe bază de apă)
Acoperire în care apa este principalul mediu lichid continuu; nu este neapărat solubilă în apă.
Aderență (și: Fixare interfacială)
Rezistența unui strat de acoperire sau de adeziv la separarea de substratul său, într-o încercare sau condiție de exploatare specificată.
Aderență între straturi (și: Aderență interstrat)
Rezistența straturilor succesive de acoperire la separare interfacială. Clasificarea prin caroiaj testează calitativ rezistența la separare, nu rezistența absolută de aderență.
Agent de coalescență (și: Auxiliar de formare a peliculei)
Aditiv utilizat în unele acoperiri în dispersie pentru a ajuta formarea peliculei polimerice în timpul uscării.
Agent de cuplare silanic
Compus organosilicic utilizat pentru modificarea interfeței dintre materiale anorganice și organice. Silanii de cuplare tipici combină grupări hidrolizabile, care pot forma legături cu suprafețe anorganice hidroxilate adecvate, cu o grupare organică selectată pentru interacțiune sau reacție cu polimerul. Eficacitatea depinde de chimia substratului, condițiile de tratare și compatibilitatea polimerului.
Agent de dezaerare (și: Aditiv pentru eliberarea aerului antrenat)
Aditiv care facilitează migrarea sau eliminarea bulelor de gaz dintr-o peliculă umedă de acoperire, distinct de eliminarea spumei aflate deja la suprafață.
Agent de matifiere
Aditiv utilizat pentru reducerea luciului unei acoperiri. Agenții de matifiere sub formă de particule creează frecvent o textură superficială microscopică ce redistribuie lumina reflectată. Luciul rezultat depinde de aditiv, formulare, formarea și grosimea peliculei și geometria măsurării, nu doar de procentul masic adăugat.
Agent de sigilare penetrant
Tratament destinat pătrunderii într-un substrat poros, nu doar funcționării ca peliculă superficială continuă. Adâncimea de penetrare, absorbția, aspectul și rezistența păstrată la apă sau pete sunt proprietăți separate, care necesită dovezi pentru substratul și tratamentul reale.
Aglomerarea particulelor (și: Aglomerare)
Gruparea particulelor în ansambluri mai mari, de obicei menținute prin interacțiuni relativ slabe; poate modifica dispersia și dimensiunea măsurată a particulelor.
Aglomerare compactă a pulberii (și: Aglomerarea pulberii la depozitare)
Consolidarea pulberii fine în bulgări persistenți la depozitare sau manipulare, adesea favorizată de umiditate ori presiune și dăunătoare curgerii pulberii.
Alimentare prin pierdere în greutate (și: Alimentare LIW; alimentare gravimetrică prin pierdere în greutate)
Dozare controlată care estimează fluxul de material din scăderea masei unui alimentator cântărit și ajustează descărcarea la un debit masic țintă. Perioadele de reumplere necesită o strategie separată de control, deoarece masa alimentatorului crește atunci.
Alimentare volumetrică (și: Dozare volumetrică)
Dozare controlată prin volumul livrat pe unitatea de timp. Debitul masic corespunzător se schimbă dacă se modifică densitatea în vrac sau comportamentul de umplere al materialului.
Aluminosilicat (și: Alumino-silicat)
Material anorganic care conține componente structurale pe bază de aluminiu, siliciu și oxigen; termenul singur nu definește o anumită fază.
Alunecare la perete
Mișcare relativă între materialul încercat și limita reometrului, care poate face ca răspunsul aparent de curgere să difere de cel al materialului în masă. Sunt necesare verificări adecvate ale geometriei și metodei; etalonarea instrumentului singură nu o exclude.
Alungire la rupere
Alungirea la tracțiune a unei epruvete la rupere, raportată la lungimea inițială de măsurare, de obicei exprimată procentual. Descrie deformarea la cedare, nu tensiunea necesară ruperii epruvetei.
Amestec policarbonat/ABS (și: PC/ABS; PC+ABS; amestec policarbonat și acrilonitril–butadienă–stiren)
Amestec termoplastic de policarbonat și polimeri acrilonitril–butadienă–stiren; formularea specifică sortimentului determină caracteristicile la impact, termice și de procesare.
Amprenta de carbon a produsului (și: Amprentă GES; amprenta de carbon a unui produs; CFP)
Impactul asupra schimbărilor climatice atribuit unui sistem de produs, care ia în calcul emisiile și eliminările de gaze cu efect de seră și se exprimă în echivalenți de dioxid de carbon pe unitate funcțională definită. Amprenta de carbon parțială a unui produs acoperă etape sau procese declarate ale ciclului de viață și utilizează o unitate declarată adecvată; limitele sistemului trebuie precizate.
Analiza golurilor de aer
Caracterizare microscopică a sistemului de goluri din betonul întărit, de obicei prin măsurători cu traversare liniară sau numărare de puncte pe o secțiune pregătită. Poate estima conținutul de aer, suprafața specifică și parametrii de distanțare. Elementele numărate drept goluri trebuie identificate corect, mai ales când există particule goale.
Analiză termogravimetrică (și: TGA; termogravimetrie)
Tehnică ce înregistrează masa probei la modificarea temperaturii sau timpului într-o atmosferă controlată; pierderile de greutate necesită interpretare înainte de atribuirea lor componentelor.
Analiză termomecanică (și: TMA)
Tehnică de măsurare a modificării dimensionale a unei epruvete sub o sarcină mecanică definită, cu temperatura sau timpul controlate. Rezultatele dilatării termice și tranzițiilor depind de direcția măsurării, sarcină și programul de temperatură.
Anizotropie (și: Dependența proprietăților de direcție)
Dependența unei proprietăți măsurate a materialului de direcție, care trebuie înregistrată pentru compozitele orientate sau stratificate.
Antispumant (și: Aditiv antispumant)
Aditiv utilizat pentru destabilizarea spumei la suprafața unui lichid; eficacitatea depinde de incompatibilitatea controlată, încorporare și dozaj.
B
Bășicarea vopselei (și: Formare de bășici; Bășicarea acoperirii)
Pungi locale ridicate într-o peliculă de acoperire, evaluate prin dimensiune și frecvență; aspectul singur nu dovedește cauza subiacentă.
C
Calorimetrie diferențială cu baleiaj (și: DSC)
Tehnică de analiză termică ce înregistrează diferența de flux termic dintre o probă și o referință în timpul unui program de temperatură specificat.
Capacitate de curățare (și: Ușurința îndepărtării murdăriei sau petelor)
Capacitatea de a îndepărta contaminanți definiți de pe o suprafață printr-o procedură de curățare specificată; distinctă de rezistența peliculei la uzură.
Capacitate de preluare a mișcării de către etanșant (și: Capacitate de mișcare a rostului)
Intervalul de deschidere sau închidere a rostului pe care îl poate tolera un etanșant elastomeric conform clasificării sale de încercare, distinct de contracția la întărire.
Capacitate termică specifică (și: Capacitate termică masică; c_p la presiune constantă; c_v la volum constant)
Capacitate termică pe unitatea de masă, exprimată în J/(kg·K), în condiții termodinamice declarate. Valoarea la presiune constantă se notează c_p, iar cea la volum constant c_v; baza și temperatura trebuie să însoțească valoarea raportată.
Carbonat de calciu (și: CaCO3)
Sarea de calciu a acidului carbonic, cu formula CaCO3. Există în mai multe forme minerale naturale și se utilizează în produse particulate. Denumirea chimică singură nu precizează dimensiunea particulelor, tratamentul superficial sau performanța unui material de umplutură într-o acoperire.
Căldură latentă
Energie absorbită sau eliberată în timpul unei tranziții de fază, raportată pentru o masă sau cantitate specificată de material. Într-un compozit de stocare cu schimbare de fază, este distinctă de încălzirea sensibilă și de rezistența la transfer termic.
Cenosferă (și: Cenosfere; cenosfere din cenușă zburătoare)
Particulă minerală sferică, predominant goală, separată din anumite cenuși zburătoare rezultate din arderea cărbunelui; compoziția și proprietățile variază în funcție de sursă.
Ciclare termică
Schimbări repetate între temperaturi specificate în exploatare sau la încercare. Încălzirea și răcirea pot genera tensiuni când componentele se dilată diferit. O comparație semnificativă declară limitele de temperatură, vitezele, timpii de menținere și numărul de cicluri, nu doar faptul că s-a efectuat ciclarea.
Cicluri per mil
Rezultat al încercării normalizat la grosime, obținut împărțind numărul de cicluri la grosimea acoperirii exprimată în mil. Un mil este 25,4 micrometri; definiția cedării și grosimea măsurată a peliculei rămân esențiale pentru interpretare.
Clasificare a reacției la foc (și: Euroclasă de reacție la foc)
Clasificarea unui produs pentru construcții pe baza dovezilor prescrise privind răspunsul la foc și a aplicației finale declarate; nu poate fi transferată automat la orice substrat, grosime sau alcătuire stratificată alternativă.
Coalescență (și: Coalescența peliculei)
Formarea unei pelicule polimerice mai continue pe măsură ce particulele de liant dispersate se deformează și se unesc în timpul uscării.
Coarda unui gol de aer (și: Lungime de coardă)
Lungimea interceptului printr-un gol de aer, de-a lungul unei linii de măsurare specificate pe o secțiune de beton pregătită. Lungimea medie a coardei este lungimea totală măsurată a interceptelor prin goluri împărțită la numărul golurilor intersectate; nu reprezintă automat diametrul fiecărui gol.
Coeficient de absorbție sonoră la incidență normală (și: Coeficient de absorbție sonoră normală; alpha_n)
Fracția energiei acustice incidente absorbită de o probă într-o încercare cu tub de impedanță, la o frecvență declarată și incidență normală.
Coeficient de dilatare termică liniară (și: CTE; coeficient de dilatare liniară)
Variația relativă a lungimii unui material pe unitatea de variație a temperaturii. Coeficientul mediu se calculează împărțind variația lungimii la o lungime de referință declarată și la intervalul de temperatură; coeficientul instantaneu se bazează pe panta locală a curbei lungime–temperatură. Trebuie declarate intervalul de temperatură și metoda.
Coeficient de frecare (și: COF; coeficient de frecare statică și cinetică)
Raportul dintre forța de frecare și forța normală pentru o pereche definită de suprafețe și o stare de mișcare. Trebuie raportate materialele în contact și metoda.
Compatibilizant (și: Aditiv de compatibilizare)
Aditiv destinat îmbunătățirii interacțiunii sau morfologiei dintre faze într-un amestec altfel slab compatibil.
Compozit lemn–polimer (și: WPC)
Compozit care combină o matrice polimerică cu material derivat din lemn, precum făina de lemn. Geometria, istoricul procesării și formularea influențează performanța; găurirea mai ușoară nu stabilește capacitatea de reținere a elementelor de fixare.
Compus de formare în foi (și: SMC)
Material de formare pregătit în foi, armat cu fibre și frecvent bazat pe rășină termoreactivă, care este modelat și întărit prin presare. Compoziția foii și conținutul de armătură la livrare guvernează proprietățile sale.
Compus de netezire a conturului (și: Amestec de netezire)
Material utilizat pentru umplerea neregularităților superficiale și formarea unui contur neted înaintea finisării. În sistemele epoxidice, formulările de netezire prioritizează frecvent greutatea redusă și ușurința șlefuirii; adecvarea pentru netezire nu stabilește adecvarea pentru lipire structurală.
Compus de turnare în masă (și: BMC)
Amestec pregătit în formă masivă, din rășină, armătură, materiale de umplutură și alte ingrediente pentru formare. BMC poate fi format prin injecție sau compresie; un rezultat pentru compusul de turnare în foi nu stabilește comportamentul unei formulări BMC.
Concentrat de pigment (și: Pastă de pigment)
Dispersie concentrată de pigment într-un vehicul lichid, pregătită pentru încorporarea ulterioară într-o acoperire sau altă formulare. Poate conține o rășină de măcinare sau poate fi fără liant; compatibilitatea și stabilizarea trebuie evaluate în sistemul final.
Concentrație volumică critică de pigment (și: CPVC)
Concentrația volumică de pigment, dependentă de formulare, la care liantul este doar suficient pentru a umezi particulele și a umple spațiile dintre ele. Peste această tranziție, insuficiența liantului poate lăsa goluri în acoperire.
Concentrație volumică de pigment (și: PVC; concentrație volumică de pigment (PVC))
Fracția volumică uscată a pigmenților și extenderilor în raport cu volumul uscat total pigment plus liant, în modelul de vopsea specificat.
Condensare (și: Condensarea umidității)
Transformarea vaporilor de apă în lichid atunci când condițiile termice și de umiditate locale o permit.
Condiționarea epruvetelor din plastic (și: Condiționarea probelor de plastic)
Menținerea epruvetelor din plastic la temperatură, umiditate și durată declarate înaintea încercării, pentru ca rezultatele să poată fi comparate semnificativ.
Conductivitate termică (și: k; λ)
Proprietate care cuantifică fluxul de căldură prin conducție într-un material pentru un gradient de temperatură impus, exprimată în W/(m·K).
Confundarea efectelor (și: Efecte confundate; aliasing în experimente planificate)
Situație în care proiectarea studiului sau atribuirea tratamentelor face ca două sau mai multe efecte să fie inseparabile în datele observate, astfel încât contribuția individuală nu poate fi identificată fără ipoteze sau execuții suplimentare.
Contracție după formare (și: Contracție postformare; postcontracție)
Modificare dimensională suplimentară a unei epruvete termoplastice după scoaterea din matriță, care poate include efectele condiționării și trebuie raportată separat.
Contracție la formare (și: Contracție la turnare)
Reducerea dimensională a unei piese termoplastice față de matriță după formare și răcire, măsurată pe direcții specificate printr-o metodă numită.
Contracție la uscare (și: Contracție prin pierderea umidității)
Contracție dimensională cauzată de pierderea umidității la uscarea unui material cimentar; se raportează vârsta, condiționarea, geometria și metoda de măsurare.
Conținut de COV (și: Conținut de compuși organici volatili)
Cantitate măsurată sau calculată de compuși organici volatili care se încadrează în definiția aplicabilă unei acoperiri, pe o bază masică sau volumică explicit declarată; excluderile de reglementare depind de jurisdicție.
Conținut de particule (și: Conținut de material de umplutură)
Cantitatea de material particulat adăugată unei formulări, declarată pe bază masică, volumică sau altă bază explicită.
Conținut de solide (și: Conținut nevolatil; fracție solidă)
Proporția unei formulări care rămâne ca reziduu definit după o metodă specificată; bazele uscate și umede nu trebuie confundate.
Conținut de umiditate (și: Conținut de apă)
Apa prezentă într-un material pe o bază specificată de masă umedă sau uscată; baza raportării trebuie declarată.
Conținut volatil (și: Materie volatilă; fracție volatilă)
Fracția unei acoperiri pierdută printr-o metodă de încălzire identificată, care nu poate fi tratată automat drept conținut de COV.
Cretare (și: Cretarea vopselei; cretare superficială)
Formarea unui depozit pulverulent detașabil pe suprafața unei vopsele expuse la intemperii; gradul se evaluează printr-o metodă de comparație declarată.
Cromatografie ionică (și: IC)
Tehnică analitică de separare utilizată pentru diferențierea și cuantificarea ionilor într-o probă pregătită. Extracția sau digestia, probele martor de metodă, calibrarea, interferențele și baza raportării determină ce spune rezultatul despre materialul inițial.
D
Debit
Cantitatea de fluid care trece printr-un loc specificat pe unitatea de timp. Debitul volumic folosește volum pe timp, iar debitul masic masă pe timp; conversia necesită densitatea fluidului în condițiile declarate. Debitul nu este vâscozitate sau viteză de forfecare.
Debit de căldură (și: Rată de transfer termic)
Energie termică transferată pe unitatea de timp, exprimată în wați. Spre deosebire de conductivitatea termică, depinde de geometria reală, diferența de temperatură și condițiile de transfer termic ale sistemului.
Debit masic de topitură (și: MFR; indice de curgere a topiturii; MFI)
Masa de termoplastic extrudată printr-o filieră standard pe un timp specificat, la temperatură și sarcină prescrise; nu prezice direct răspunsul la forfecare al liniei de producție.
Debit volumic de topitură (și: MVR; rată volumică de curgere a topiturii)
Volumul de termoplastic care trece printr-o filieră standard pe un timp specificat, la temperatură și sarcină prescrise; comparația cu MFR necesită densitatea topiturii.
Defloculare (și: Peptizare; de-floculare)
Desfacerea flocoanelor sau agregatelor pentru restabilirea unei dispersii mai stabile a particulelor într-o fază continuă.
Deformare geometrică (și: Distorsiunea piesei)
Abaterea unei piese fabricate de la forma prevăzută după formare, răcire sau altă procesare.
Deformație remanentă la compresiune (și: Deformație permanentă la compresiune)
Deformația reziduală a unei epruvete de cauciuc după compresiune prelungită controlată și revenire, exprimată conform unei baze de încercare și unui istoric de condiționare prescrise.
Densitate (și: Densitate masică; ρ)
Masă pe unitatea de volum pentru o stare specificată a materialului; trebuie identificate baza volumului și temperatura de măsurare.
Densitate aparentă în vrac netasat (și: Densitate la turnare liberă; densitate în vrac fără tasare)
Masa pulberii libere împărțită la volumul ocupat de pulberea liberă, incluzând golurile dintre particule, printr-o metodă de umplere declarată.
Densitate aparentă în vrac tasat (și: Densitate tasată)
Masa pulberii raportată la volumul final ocupat de pulbere după o procedură definită de tasare prin lovituri, care modifică împachetarea particulelor.
Densitate reală a particulelor (și: Densitatea particulei (cu metoda și convenția de volum specificate))
Masa particulei împărțită la volumul particulei definit de metoda de măsurare. În datele furnizorilor de microsfere goale, acesta include frecvent o cavitate internă etanșată, dar exclude spațiile dintre particule; nu trebuie confundat cu densitatea materialului solid al învelișului.
Densitate relativă (și: Densitate relativă față de referință)
Raportul densității unui material la o densitate de referință, la temperaturi identificate; rezultatul este adimensional.
Densitate scheletică (și: Densitate picnometrică cu gaz, când metoda este specificată)
Masa împărțită la volumul materialului solid plus porii inaccesibili fluidului de măsurare, excluzând porii accesibili și spațiile dintre particule. O cavitate goală etanșată contribuie astfel la volumul dislocat într-o măsurare adecvată prin picnometrie cu gaz.
Desorbția apei (și: Eliberarea umidității)
Eliberarea apei reținute anterior de un material când condițiile de umiditate sau temperatură ale mediului se schimbă; capacitatea de absorbție singură nu arată câtă apă este disponibilă matricei înconjurătoare.
Dezumectare
Retragerea sau fragmentarea unei acoperiri lichide după întinderea pe un substrat, lăsând regiuni local subțiri sau neacoperite. Acoperirea umedă inițială nu stabilește deci stabilitatea peliculei; contaminarea și formularea completă pot influența rezultatul.
Diferență de culoare (și: Diferență cromatică; Delta E)
Distanță numerică între coordonate de culoare măsurate instrumental, cu un spațiu de culoare și o formulă declarate. Luciul și textura pot influența independent acceptarea vizuală.
Difuzivitate termică (și: α)
Raportul dintre conductivitatea termică și capacitatea termică volumică, indicând ritmul răspunsului temperaturii în conducție.
Dioxid de titan (și: TiO2; TiO₂)
Pigment alb cu indice de refracție ridicat, utilizat frecvent pentru împrăștierea luminii vizibile și asigurarea puterii de acoperire.
Discontinuitate a acoperirii izolatoare (și: Holiday; discontinuitate a acoperirii)
Breșă sau gol local într-o acoperire protectoare izolatoare, care poate permite detectarea electrică a substratului conductor subiacent.
Dispersabilitate (și: Ușurința dispersării)
Capacitatea unei pulberi sau a unui material particulat de a se distribui într-un mediu specificat, în condiții de amestecare declarate.
Dispersia particulelor (și: Dispersia materialelor de umplutură)
Distribuirea particulelor separate într-un purtător sau o matrice, distinctă de dizolvarea particulelor.
Dispersie poliuretanică (și: PUD)
Dispersie de particule polimerice pe bază de poliuretan într-un mediu lichid continuu, frecvent apă pentru acoperiri apoase. Chimia particulelor și cerințele de formare a peliculei depind de sortiment; furnizarea în mediu apos nu înseamnă singură că produsul este fără solvent sau întăribil UV.
Distribuția dimensiunilor particulelor (și: PSD; distribuție granulometrică)
Proporția particulelor pe clase de dimensiune, care trebuie să includă metoda de măsurare și baza de ponderare.
Distribuția dimensiunilor particulelor ponderată în funcție de masă
Distribuție a dimensiunilor particulelor în care particulele contribuie în funcție de masa lor. Distribuțiile ponderate în funcție de masă și de volum sunt echivalente atunci când densitatea particulelor este uniformă în întreaga distribuție măsurată a dimensiunilor.
Distribuția dimensiunilor particulelor ponderată în funcție de număr
Distribuție a dimensiunilor particulelor în care fiecare particulă măsurată contribuie în mod egal, indiferent de dimensiunea sa. Percentilele raportate se referă la fracția particulelor după număr.
Distribuția dimensiunilor particulelor ponderată în funcție de volum
Distribuție a dimensiunilor particulelor în care particulele contribuie în funcție de volumul lor. Prin urmare, particulele mai mari au o influență mai mare asupra distribuției decât cele mai mici.
Durată de utilizare a amestecului (și: Viață utilă a amestecului)
Timpul în care o formulare reactivă amestecată rămâne utilizabilă, la o limită de proprietate și în condiții de încercare specificate.
Duritate cu pendul König
Răspuns al suprafeței acoperirii determinat din amortizarea unui pendul specificat. În metoda citată de numărare a oscilațiilor, un număr mai mare indică un răspuns mai dur. Grosimea peliculei, condiționarea și vârsta la încercare contează; rezultatul nu este o măsură directă a conversiei chimice sau întăririi complete.
Duritate Mohs (și: Scala Mohs)
Clasificare ordinală a durității la zgâriere, bazată pe capacitatea unui mineral de referință de a zgâria altul. Scala nu este liniară și nu măsoară presiunea de strivire, tenacitatea sau durabilitatea unei acoperiri finite.
Duritate prin indentare măsurată cu durometrul (și: Duritate cu durometrul)
Rezistență indicată de adâncimea de pătrundere a unui penetrator specificat, în condiții definite; rezultatele diferitelor metode de duritate nu sunt interschimbabile.
D10 (și: Percentila 10 a dimensiunii particulelor)
Dimensiunea particulelor sub care se află 10% din distribuția măsurată a dimensiunilor, pe baza de ponderare declarată.
D50 (și: Dimensiune mediană a particulelor; diametru median)
Dimensiunea particulelor care împarte o distribuție cumulată declarată în două jumătăți egale; nu descrie cozile distribuției.
D90 (și: Percentila 90 a dimensiunii particulelor)
Dimensiunea particulelor sub care se află 90% dintr-o distribuție cumulată specificată, pe baza declarată.
D95 (și: Dv95, când baza este volumică)
Diametrul particulelor sub care se află 95% dintr-o distribuție cumulată declarată a dimensiunilor. Trebuie specificate baza distribuției și metoda; un Dv95 pe bază volumică nu este dimensiunea maximă a particulelor.
E
Efect de barieră
Rezistență la transport printr-un material sau o acoperire, care poate întârzia trecerea unor substanțe precum apa sau speciile corozive. Un beneficiu propus al aranjării particulelor nu reprezintă o îmbunătățire măsurată a barierei fără o comparație relevantă a transportului.
Efuzivitate termică
Măsură a răspunsului termic tranzitoriu al unui material la suprafață, dată de rădăcina pătrată a produsului dintre conductivitatea termică, densitate și capacitatea termică specifică. Unitatea SI este J/(m²·K·√s). Nu este rezistență termică sau dovadă a confortului perceput.
Emitanță termică (și: Emisivitate termică; TE)
Raport care descrie cât de eficient emite o suprafață radiație termică în raport cu un corp negru ideal la aceeași temperatură.
Etalonare (și: Etalonarea instrumentului)
Operație care, în condiții specificate, stabilește relații între valorile etaloanelor de măsurare și indicațiile instrumentului, inclusiv incertitudinile acestora, și folosește aceste relații pentru obținerea rezultatelor măsurării din indicații.
Etapă de completare a formulării (și: Let-down; amestecare după măcinare)
Etapă de fabricație a vopselei după măcinarea pigmenților, când se încorporează liantul și alte ingrediente prin amestecare controlată, adesea la forfecare mai redusă.
Evaluare de la extracția resurselor la poarta fabricii
Evaluare parțială a ciclului de viață, care acoperă obținerea materiilor prime și producția până la poarta fabricii declarată. Exclude utilizarea ulterioară și sfârșitul vieții, deci rezultatul nu trebuie comparat direct cu un rezultat pentru ciclul de viață complet, cu alte limite.
Evaluare de la extracția resurselor la sfârșitul vieții
Evaluare care se extinde de la obținerea materiilor prime, prin producție, distribuție și utilizare, până la tratarea la sfârșitul vieții, în limitele și ipotezele declarate. Un produs mai ușor nu are automat un impact mai mic de-a lungul acestor etape.
Execuție de confirmare
O nouă execuție în condiții experimentale selectate anterior, pentru a compara un răspuns nou cu predicția modelului. Citirile repetate de pe aceeași epruvetă nu sunt execuții independente ale procesului, iar confirmarea locală nu stabilește întreaga fereastră de operare.
Exfolierea acoperirii (și: Exfoliere; descuamarea vopselei)
Desprinderea vopselei în fulgi discreți de pe o suprafață acoperită expusă, evaluată cu ajutorul unei referințe vizuale definite.
Extracție acidă (și: Extracție cu acid)
Pregătire analitică în care o soluție acidă specificată mobilizează anumiți constituenți dintr-o probă pentru determinarea ulterioară; rezultatul depinde de condițiile metodei și nu trebuie numit automat compoziție totală sau capacitate de levigare în mediu.
Extrudare (și: Prelucrare prin extrudare)
Proces de fabricație în care materialul este transportat și modelat continuu printr-o filieră.
F
Factor de acoperire a incertitudinii
Multiplicator aplicat incertitudinii standard combinate pentru a obține o incertitudine extinsă. Un factor declarat singur nu stabilește un nivel de încredere fără distribuția asociată și ipotezele evaluării.
Factor de disipare dielectrică (și: Tangenta pierderilor dielectrice; Df; tan δ)
Indicator al pierderilor dielectrice electrice, dependent de frecvență, temperatură și condițiile epruvetei; distinct de permitivitatea relativă.
Factor de distanțare a golurilor de aer (și: Factor de distanțare Powers)
Parametru de lungime calculat, care reprezintă distanțarea unui sistem idealizat de goluri de aer din pasta de ciment, derivat din conținutul de aer măsurat și din informațiile despre suprafața golurilor. Este un indicator bazat pe model, nu o măsurare directă a fiecărei distanțe reale între goluri sau o garanție a durabilității la îngheț–dezgheț.
Factor de pierderi mecanice (și: Tangenta delta; tan δ; factor de amortizare)
În încercările mecanice oscilatorii liniare, raportul dintre modulul de pierderi și modulul de stocare. Indică disiparea vâscoasă în raport cu stocarea elastică de energie și trebuie raportat împreună cu temperatura, frecvența și modul de încercare. Nu este pierdere de transmisie sonoră.
Factor perturbator (și: Factor extrinsec)
Variabilă care poate afecta răspunsul măsurat, dar nu reprezintă tratamentul principal investigat; trebuie controlată, grupată în blocuri, randomizată sau înregistrată conform planului.
Fereastră de vâscozitate pentru aplicare
Intervalul în care un material amestecat rămâne într-un domeniu de vâscozitate definit, conform unui protocol de măsurare și unei aplicații prevăzute. Durata depinde de limita aleasă, temperatură și istoricul probei; nu este în sine o măsurare a vitezei de reacție.
Fibră de sticlă (și: Fibre de sticlă)
Sticlă sub formă de filament alungit, utilizată ca armătură în materiale precum compozitele polimerice. Armătura poate fi continuă, tăiată, țesută sau dispusă în covorașe; compoziția sticlei, lungimea fibrei, orientarea și tratamentul superficial de ancolare trebuie specificate pentru o comparație semnificativă.
Filtrarea fluidului de foraj (și: Filtrarea noroiului de foraj; pierdere de fluid)
Deplasarea unui filtrat lichid din fluidul de foraj printr-un mediu de încercare, în condiții specificate de presiune, timp și temperatură; rezultatele depind de turta de filtrare și de metodă.
Finețea măcinării (și: Finețea dispersiei)
Evaluare cu un instrument a celor mai mari aglomerate de pigment sau particule vizibile rămase într-o dispersie pigment–vehicul; nu stabilește distribuția completă a dimensiunilor particulelor.
Fisurarea peliculei de vopsea (și: Fisurare; crăparea vopselei)
Rupturi vizibile prin sau în interiorul unei pelicule de vopsea, evaluate separat de cretarea și exfolierea superficială, cu criterii definite de dimensiune și severitate.
Fișă cu date de securitate (și: SDS)
Document structurat de comunicare a pericolelor pentru un produs chimic, care tratează clasificarea, manipularea, controlul expunerii și informațiile de securitate asociate.
Fișă tehnică (și: TDS; fișă de date a produsului)
Document al furnizorului care descrie un produs numit și proprietățile, metodele de încercare și revizia raportate, care nu constituie automat o specificație de achiziție.
Flexibilitatea acoperirii (și: Flexibilitate la îndoire pe dorn; flexibilitate prin îndoire)
Capacitatea unei acoperiri pe un substrat flexibil specificat de a suporta îndoirea fără modul de cedare definit de încercarea de îndoire aleasă.
Floculare (și: Formare de flocoane)
Formarea agregatelor laxe de particule dispersate prin interacțiuni slabe; sensul exact depinde de utilizarea terminologiei coloizilor sau polimerilor.
Floculare controlată
Formarea deliberată a unei rețele slabe și reversibile de particule, prin aditivi adecvați. Rețeaua poate reduce sedimentarea sau scurgerea, desfăcându-se sub forfecare, dar efectele asupra luciului, culorii și curgerii depind de formulare.
Flotarea pigmenților (și: Flotare de pigment)
Separarea pigmenților cu mobilități diferite printr-o peliculă de acoperire, astfel încât proporțiile lor la suprafață diferă de cele din interiorul peliculei. Poate modifica culoarea vizibilă și este distinctă de sedimentarea uniformă a întregului amestec de pigmenți.
Fluajul betonului (și: Curgere lentă a betonului)
Deformație dependentă de timp în beton sub sarcină menținută, distinctă de contracția măsurată fără o tensiune susținută aplicată.
Fluidizare
La fluidizarea pulberilor cu gaz, stare în care un flux ascendent de gaz mobilizează un pat de pulbere, astfel încât acesta se comportă mai mult ca un fluid. La manipularea pulberilor, fluidizarea insuficientă sau excesivă poate perturba alimentarea; condițiile adecvate depind de material și echipament.
Fluid de completare a sondei
Fluid utilizat în operațiile care pregătesc o sondă pentru producție, selectat pentru controlul sondei și limitarea deteriorării formațiunii și echipamentului de completare. Saramurile curate sunt exemple frecvente. Densitatea necesară, compatibilitatea chimică și controlul contaminării sunt specifice utilizării; adecvarea ca fluid de foraj nu stabilește automat adecvarea pentru completare.
Fluid de foraj (și: Noroi de foraj)
Fluid circulant pentru construcția sondei, utilizat inclusiv pentru transportul detritusului, gestionarea presiunii și condiționarea găurii de sondă.
Flux de referință
Cantitatea de produs necesară pentru furnizarea unității funcționale definite. Pentru un material intermediar a cărui utilizare finală este necunoscută, o cantitate explicit declarată poate servi în schimb ca bază a inventarului.
Formarea peliculei (și: Formarea peliculei de acoperire)
Transformarea unei acoperiri lichide aplicate sau a unei acoperiri din pulbere topită într-o peliculă solidă continuă prin uscare, coalescență, răcire și/sau întărire chimică, după caz.
Formare de boltă în buncăr (și: Boltire)
Arc stabil de particule în vrac care traversează ieșirea buncărului și împiedică descărcarea. Poate fi produs de interblocare mecanică sau de interacțiuni coezive între particule; forma buncărului singură nu garantează prevenirea.
Formare de canal în pulbere (și: Ratholing)
Defect de curgere a pulberii în vrac, în care se golește un canal deasupra ieșirii, în timp ce materialul înconjurător rămâne nemișcat. Curgerea se poate opri când canalul se golește, chiar dacă mai există material în buncăr.
Formare prin injecție (și: Turnare prin injecție)
Proces în care materialul topit sau reactiv este injectat într-o matriță închisă pentru a forma o piesă.
Formare prin injecție reactivă (și: RIM)
Proces de formare în care componente lichide reactive sunt amestecate și introduse într-o matriță, unde reacția chimică formează piesa polimerică. Spre deosebire de injecția convențională a termoplasticelor, nu se bazează în principal pe topirea și răcirea unui polimer deja format. Amestecarea, umplerea și cinetica reacției trebuie adaptate chimiei alese.
Formare prin transfer de rășină (și: RTM)
Proces de formare a compozitelor în care rășina este introdusă într-o matriță închisă care conține armătură. Umplerea, umectarea, golurile neintenționate și întărirea trebuie evaluate pentru rășina, armătura și geometria reale.
Forță arhimedică (și: Forță de flotabilitate; împingere ascendentă)
Forța ascendentă exercitată de fluidul înconjurător asupra unui corp imersat, egală cu greutatea fluidului dislocat în condiții hidrostatice. Ridicarea, scufundarea sau menținerea în suspensie a corpului depind și de greutatea sa și de alte forțe.
Fracție de împachetare (și: Fracție volumică de împachetare)
Fracția din volumul total al unui pat de pulbere ocupată de particule, conform definiției alese pentru volumul particulelor.
Fracție de particule intacte (și: Fracție de supraviețuire)
Proporția populației inițiale de particule care rămâne intactă după o solicitare specificată de presiune sau procesare. Trebuie declarate baza raportării, precum volumul sau numărul particulelor, și condițiile încercării.
Fracție masică (și: Fracție în greutate; Fracție masică exprimată ca procent masic (100w))
Masa unui constituent împărțită la masa totală pe aceeași bază definită de compoziție, exprimată ca fracție sau procent.
Fracție volumică (și: Fracție volumică exprimată ca procent volumic (100φ))
Volumul unui constituent împărțit la un volum de referință declarat. În convenția IUPAC pentru amestecuri, numitorul este suma volumelor constituenților înainte de amestecare; în caracterizarea compozitelor, fracția volumică a unei faze se raportează de obicei la volumul total al compozitului. Se precizează starea materialului, baza de volum și modul de tratare a golurilor. Procentul volumic este de 100 de ori fracția volumică.
Frecvență proprie
Frecvența la care un sistem poate vibra liber într-un anumit mod. Frecvența proprie neamortizată este definită pentru sistemul idealizat fără amortizare; frecvența corespunzătoare a oscilației amortizate poate fi diferită. Valorile depind de masă, rigiditate și condițiile la limită, astfel încât o frecvență modală măsurată nu este o constantă universală a materialului.
G
Gol neintenționat
Pungă de gaz neplanificată, regiune neumplută sau separare într-un material ori componentă. Într-un material sintactic trebuie diferențiat de interioarele închise deliberat ale particulelor goale la interpretarea densității, microscopiei și performanței.
Grad de conversie (și: DC)
Fracția grupărilor reactive specificate consumate în raport cu cantitatea inițială, exprimată frecvent procentual. În analiza în infraroșu a întăririi rășinilor acrilate sau metacrilate, poate fi estimată din scăderea semnalului de absorbție al unei legături reactive, folosind o referință sau calibrare validată. Rezultatul descrie materialul eșantionat și metoda; nu dovedește singur întărirea uniformă în toată acoperirea.
Grad de cristalinitate
Fracția unei probe de polimer atribuită materialului cristalin conform unui model de măsurare declarat. Poate fi exprimată masic sau volumic; tehnica, valorile de referință și istoricul termic trebuie să însoțească rezultatul.
Grefare
Atașarea lanțurilor sau ramificațiilor polimerice prin legături chimice de o altă macromoleculă sau suprafață. În compozitele particulate, polimerul reținut după extracție poate susține o ipoteză de interacțiune, dar morfologia sau masa reținută singure nu identifică direct o anumită legătură de grefare.
Grindometru Hegman (și: Grindometru; aparat de finețe)
Instrument cu canal de adâncime variabilă pentru verificarea fineții dispersiei, observând locul în care particulele sau aglomeratele ies în relief ori formează un model vizibil.
Grosimea peliculei umede (și: WFT)
Grosimea unei acoperiri lichide proaspăt aplicate, înainte de uscare sau întărire, măsurată printr-o metodă adecvată pentru pelicula umedă.
Grosimea peliculei uscate (și: DFT; grosimea vopselei uscate)
Grosimea unei acoperiri după procesul definit de uscare sau întărire, măsurată printr-o metodă aplicabilă.
Grosimea stratului de adeziv din îmbinare
Grosimea stratului de adeziv dintre suprafețele lipite. Face parte din geometria îmbinării și trebuie diferențiată de grosimea unei epruvete masive de adeziv și de un spațiu interfacial neumplut.
H
Hidrociclon
Dispozitiv de separare a solidelor care introduce o suspensie lichidă într-o curgere turbionară într-o cameră conică, repartizând materialul între fluxurile de ieșire. Separarea depinde de suspensie și de condițiile de operare; nu este simplă cernere printr-un orificiu.
Hidrofobie superficială (și: Caracter hidrofob, când încercarea este specificată)
Tendința suprafeței de a rezista umectării sau pătrunderii apei lichide într-o expunere specificată, nu dovadă a permeabilității nule la vapori.
Hidroxietilceluloză (și: HEC; hidroxietil celuloză)
Eter de celuloză neionic, solubil în apă, utilizat pentru îngroșarea formulărilor apoase în principal prin hidratarea polimerului și interacțiunile lanțurilor.
I
Impedanță acustică normală de suprafață (și: Impedanță de suprafață; impedanță acustică normală)
Raportul complex dintre presiunea sonoră și viteza particulelor la suprafața unei probe, în condiții de încercare la incidență normală, în general dependent de frecvență.
Incertitudine de măsurare
Descriere cuantificată a dispersiei asociate în mod rezonabil unui rezultat de măsurare. Poate include observații evaluate statistic și alte informații, precum date de etalonare; nu este doar împrăștierea citirilor repetate.
Indice de reflectanță solară (și: SRI)
Indice calculat care compară temperatura în regim staționar a unei suprafețe opace orizontale sau cu pantă redusă cu suprafețe de referință standard, neagră și albă, în condiții prescrise, folosind reflectanța solară și emitanța termică măsurate.
Infuzie de rășină
Metodă de fabricație a compozitelor în care rășina lichidă pătrunde prin curgere într-un aranjament pregătit de armătură. Umplerea adecvată cu rășină nu dovedește că particulele suspendate trec prin armătură sau ajung în fiecare loc prevăzut.
Inhibitor de coroziune
Substanță care reduce coroziunea prin acțiune chimică sau electrochimică într-un mediu specificat. Efectul fizic de barieră al unei acoperiri este un mecanism diferit și nu demonstrează singur inhibarea activă.
Interacțiune fluid–structură (și: FSI)
Interacțiune între curgerea fluidului și o structură mobilă sau deformabilă. Sarcinile fluidului pot modifica răspunsul structural, iar mișcarea structurii poate influența la rândul său curgerea. O sarcină reconstruită a fluidului mai mică nu stabilește singură o rezistență structurală mai mare la deteriorare.
Ionizare inversă
Descărcare electrică asociată acumulării excesive de sarcină într-un strat de pulbere depus, care poate perturba depunerea și aspectul suprafeței. Este distinctă de acoperirea insuficientă a cavităților din alte cauze și necesită un diagnostic specific echipamentului.
Istoric de forfecare (și: Expunere la forfecare în proces)
Succesiunea vitezelor de forfecare, tensiunilor și duratelor la care a fost supus materialul înainte de măsurare sau utilizare.
Izolație criogenică (și: Izolație pentru temperaturi criogenice)
Izolație proiectată pentru temperaturi de exploatare foarte joase, necesitând evaluarea transferului termic, integrității materialului și condițiilor de mediu.
Izolație țeavă în țeavă (și: Izolație PiP)
Izolație situată în spațiul inelar dintre o țeavă interioară și una exterioară. Arhitectura și dovezile sale diferă de izolația umedă aplicată exterior; un domeniu de aplicare redactat pentru un sistem nu trebuie transferat automat celuilalt.
Î
Îmbătrânire accelerată la intemperii (și: Expunere accelerată la intemperii)
Expunere controlată în laborator, destinată evidențierii răspunsurilor la solicitări selectate mai rapid decât expunerea naturală; nu este o predicție directă a duratei de viață în exploatare.
Încapsulare prin umplere
Umplerea sau încapsularea unei componente ori a unui ansamblu cu un material care ocupă spațiile din jur. Formularea și starea întărită determină rolurile mecanice, electrice și termice; încapsularea nu înseamnă implicit conducție termică.
Încercare de aderență prin caroiaj (și: Încercare de aderență prin tăiere în caroiaj)
Încercare de clasificare a acoperirii, care evaluează rezistența la separare după tăierea unei rețele specificate prin peliculă până la substrat. Procedurile de tăiere, îndepărtare și evaluare depind de metoda numită; clasificarea nu este o măsurare directă a rezistenței legăturii.
Încercare de levigare (și: Încercare de extracție apoasă)
Încercare prescrisă care expune materialul unui lichid și unui regim de contact definite și măsoară constituenții transferați în extractul rezultat; nu prezice singură eliberarea în orice mediu real.
Încercare în ceață salină (și: Test în ceață de sare)
Expunere de laborator la coroziune prin ceață salină definită; durata încercării singură nu poate fi convertită în durată de viață în exploatare.
Încercare prin frecare locală a vopselei
Verificare comparativă în care o parte a unei acoperiri pigmentate încă umede este frecată pentru redistribuirea locală a pigmentului, apoi comparată cu zona netratată. O diferență de culoare poate indica separarea pigmentului sau stabilizarea insuficientă; nu identifică singură cauza.
Îngroșător ASE modificat hidrofob (și: HASE; emulsie gonflabilă în mediu alcalin, modificată hidrofob)
Îngroșător acrilic de tip ASE cu grupări hidrofobe, care adaugă interacțiuni asociative umflării dependente de pH.
Îngroșător de emulsie gonflabil în mediu alcalin (și: ASE; emulsie solubilă în mediu alcalin)
Îngroșător acrilic sensibil la pH, care se umflă sau devine solubil după neutralizare și crește vâscozitatea formulării apoase.
Înlocuire la volum egal (și: Substituție volum pentru volum)
Comparație de formulare în care se elimină un volum definit dintr-un ingredient și se adaugă un volum egal de material din altul, modificând de obicei masa când densitățile diferă; nu este înlocuire la masă egală.
Întărire chimică (și: Întărire; reticulare, când este relevantă)
Transformarea chimică a unui polimer sau prepolimer spre o structură cu masă molară mai mare ori reticulată, dezvoltând proprietățile urmărite ale materialului. Pierderea solventului, îmbătrânirea fizică și cristalizarea singure nu trebuie descrise drept întărire chimică.
Întărire exotermă a epoxidului (și: Exotermie epoxidică)
Reacție de întărire rășină–întăritor care eliberează căldură; creșterea temperaturii depinde de mărimea șarjei, geometrie, condiții inițiale și evacuarea căldurii.
Întărire ultravioletă (și: Întărire UV)
Cale de întărire determinată de reacții inițiate de ultraviolete după ce radiația adecvată ajunge la materialul reactiv.
K
Kenospheres®
Familie comercială de microsfere ceramice aluminosilicatice goale; sunt necesare dovezi specifice sortimentului înainte de utilizarea afirmațiilor despre proprietăți.
L
Laminat placat cu cupru (și: CCL)
Laminat izolator care poartă unul sau mai multe straturi de folie de cupru și este utilizat ca bază pentru plăci de circuit imprimat.
Liant (și: Liant peliculogen)
Componenta care formează sau menține faza continuă ce ține împreună pigmenții și materialele de umplutură în acoperirea sau compozitul finit.
Limitarea absorbției prin grund
Gradul în care un substrat grunduit limitează sau controlează absorbția acoperirii ulterioare, susținând grosimea și aspectul urmărite ale peliculei. Trebuie declarat criteriul final relevant de absorbție sau finisaj; această proprietate nu este echivalentă cu penetrarea grundului ori aderența.
Limită de specificație
Limită declarată față de care un rezultat de încercare sau o proprietate definită este acceptată ori respinsă printr-o procedură convenită.
Lot de material (și: Șarjă; lot de producție)
Cantitate trasabilă de material produsă sau furnizată cu un istoric de fabricație identificat, utilizată pentru decizii de eșantionare și acceptare.
Luciu (și: Luciu specular)
Măsurarea luminii reflectate în jurul direcției de reflexie în oglindă, la o geometrie de măsurare specificată.
Lungime de curgere în cavitate îngustă
Distanța pe care un material de formare umple o cavitate îngustă specificată, în condiții de proces înregistrate. Depinde de geometria cavității și regula punctului final și nu este un debit masic de topitură sau o proprietate a materialului independentă de geometrie.
M
Masterbatch (și: Concentrat)
Amestec concentrat al unui aditiv sau material de umplutură într-un purtător, destinat diluării controlate într-o formulare de producție.
Material cu schimbare de fază (și: PCM)
Material utilizat pentru absorbția și eliberarea energiei termice printr-o tranziție de fază, frecvent topire și solidificare. Stocarea utilă depinde de atingerea intervalului relevant de tranziție; termenul nu implică o conductivitate termică redusă.
Material de acoperire (și: Formulare de acoperire; Produs de acoperire)
Formulare lichidă, pastă sau pulbere aplicată pe un substrat pentru a forma un strat superficial funcțional după procesul aplicabil de uscare, fuziune sau întărire.
Material de interfață termică (și: TIM)
Material plasat între suprafețe care transferă căldură pentru a îmbunătăți contactul termic, în special prin înlocuirea golurilor de aer interfaciale. Formele includ paduri, paste, materiale cu schimbare de fază și umpluturi de goluri termoconductoare. Performanța termică depinde de conductivitate, calitatea contactului, acoperire și grosime. Un material descris doar ca umplutură de goluri nu este neapărat proiectat pentru transfer termic prin conducție.
Material de umplutură extender (și: Pigment extender)
Ingredient particulat utilizat împreună cu pigmentul principal sau liantul pentru ajustarea volumului, texturii, costului ori unor proprietăți specificate ale acoperirii.
Material de umplutură funcțional (și: Umplutură funcțională)
Ingredient particulat selectat pentru a influența una sau mai multe proprietăți ale formulării, dincolo de simpla creștere a volumului sau reducere a costului.
Material reciclat postconsum
Material recuperat după ce și-a îndeplinit utilizarea finală prevăzută și apoi prelucrat pentru utilizarea într-un alt produs. Afirmația necesită o clasificare trasabilă a materiei prime; nu este stabilită de o etichetă nespecificată de material reciclat.
Material reciclat postindustrial
Material recuperat din fabricație, nu după încheierea utilizării finale a unui produs. Trebuie declarate regulile de contabilizare aplicabile, mai ales pentru rebuturile reutilizate în același proces; eticheta singură nu certifică conținutul reciclat.
Material termoreactiv întărit (și: Polimer termoreactiv întărit)
Rețea polimerică fixată ireversibil prin întărire, care nu se topește și nu curge ca un termoplastic obișnuit.
Materie nevolatilă în volum (și: Solide în volum; NVV)
Volumul acoperirii uscate nevolatile produse în condiții declarate, raportat la volumul inițial al acoperirii lichide, exprimat pe o bază specificată de măsurare sau calcul.
Măcinare comună (și: Co-măcinare; măcinare combinată a pigmenților)
Dispersarea a doi sau mai multor pigmenți ori ingrediente particulate într-o singură etapă de măcinare, în locul producerii pastelor individuale în condiții separate.
Microfisurarea peliculei de vopsea (și: Checking; Microfisurarea vopselei)
Ansamblu de fisuri relativ fine în suprafața unei pelicule uscate de vopsea, care nu pătrund până la substrat; metoda de evaluare trebuie identificată.
Microorificiu în acoperire (și: Defect de tip pinhole)
Deschidere locală mică prin pelicula unei acoperiri, care poate expune substratul. Metoda de inspecție depinde de grosimea acoperirii și de substrat.
Microscopie electronică de baleiaj (și: SEM)
Tehnică de imagistică ce utilizează un fascicul de electroni baleiat pentru a evidenția caracteristicile epruvetei la mărire mare. Imaginile suprafețelor de rupere pot arăta morfologia particulelor și matricei, dar aspectul singur nu identifică o legătură chimică specifică și nu dovedește rezistența interfeței.
Microsferă ceramică goală (și: Sferă ceramică goală; HCM)
Particulă ceramică mică ce conține o cavitate internă; chimia și structura peretelui trebuie identificate, nu presupuse doar din formă.
Microsferă ceramică solidă
Particulă ceramică mică, aproximativ sferică, fără interiorul intenționat gol caracteristic microsferelor goale. Compoziția și proprietățile mecanice depind de sortiment; faptul că este solidă nu stabilește singur durabilitatea acoperirii.
Microsferă de sticlă goală (și: HGM; sferă de sticlă goală)
Particulă microscopică având un înveliș de sticlă în jurul unui gol intern. Clasa generică de material este distinctă de orice sortiment comercial al furnizorului; compoziția învelișului, densitatea, dimensiunea și păstrarea integrității la presiune necesită dovezi specifice sortimentului.
Microsferă expandabilă termic
Particulă cu înveliș polimeric care se înmoaie la căldură și închide un mediu volatil de expandare. Încălzirea poate expanda învelișul când presiunea internă crește; această arhitectură diferă de o sferă rigidă goală de sticlă preexistentă.
Microsferă termoplastică goală
Particulă mică având un înveliș polimeric termoplastic care închide o cavitate internă. Sortimentele expandate sunt utilizate ca umpluturi ușoare; sortimentele precursoare expandabile conțin un mediu de expandare și cresc la încălzire. Trebuie specificate sortimentul și starea de expandare.
Migrarea particulelor
Redistribuirea particulelor într-o suspensie care curge, putând modifica concentrația locală eșantionată de un reometru. O măsurare afectată de migrare poate să nu mai reprezinte compoziția globală încărcată inițial.
Modul de elasticitate (și: Modul elastic; modul Young, pentru solicitare uniaxială)
Mărime care corelează tensiunea cu deformația elastică într-un mod de solicitare specificat. Modulul Young descrie răspunsul uniaxial la tracțiune sau compresiune; modulele de forfecare și de compresibilitate volumică descriu răspunsuri diferite și nu sunt interschimbabile cu acesta.
Modul de încovoiere
Măsură a rigidității derivată din răspunsul tensiune–deformație într-o încercare de încovoiere. Se raportează metoda, geometria epruvetei și convenția de calcul; nu este interschimbabil cu modulul la tracțiune sau rezistența la încovoiere.
Modul de stocare
Componenta elastică a răspunsului mecanic oscilatoriu al unui material, care descrie tensiunea în fază cu deformația aplicată. Se raportează modul de solicitare, frecvența, temperatura și intervalul de deformație; nu este o clasificare a temperaturii de exploatare.
Modul specific
Un modul de elasticitate specificat împărțit la densitatea materialului. Modul de solicitare trebuie păstrat: modulul specific la încovoiere și cel la compresiune sunt comparații diferite, nu măsuri interschimbabile ale performanței globale.
N
Nivelare (și: Întindere prin curgere)
Capacitatea unei acoperiri umede de a netezi urmele de aplicare înainte ca formarea peliculei sau întărirea să limiteze curgerea.
O
Opacitate (și: Opacitate optică)
Gradul în care o acoperire sau un material blochează transmisia ori recunoașterea vizuală a ceea ce se află în spatele său.
P
Pastă de ciment pentru sonde
Material cimentar pompabil plasat într-o sondă pentru a forma o barieră de etanșare și mecanică specificată după priză.
Peliculă de acoperire (și: Film de acoperire; Peliculă uscată de acoperire, după uscare)
Strat continuu rămas după aplicarea unui material de acoperire pe un substrat, cu performanță dependentă de grosimea, continuitatea și întărirea peliculei.
Permeabilitatea rocii
Măsură a ușurinței cu care o rocă transmite fluid prin sistemul său de pori conectați, în condiții definite, raportată frecvent în darcy sau milidarcy. Un procent de recuperare a permeabilității în laborator nu este o măsură directă a productivității sondei.
Permeabilitate la vapori de apă (și: Permeabilitate la vaporii de apă)
Coeficient al materialului care corelează densitatea fluxului masic de vapori de apă cu gradientul presiunii vaporilor, în condiții declarate de temperatură și umiditate. Permeanța depinde suplimentar de grosimea epruvetei; rata de transmisie a vaporilor de apă este masa transmisă pe suprafață și timp, nu permeabilitatea.
Permitivitate relativă (și: Permitivitate raportată la vid; Constantă dielectrică sau Dk, pentru partea reală)
Permitivitatea raportată la permitivitatea vidului; într-un câmp variabil în timp, este în general o mărime complexă. Partea sa reală, numită adesea constantă dielectrică sau Dk, descrie răspunsul de stocare a energiei în condiții specificate de frecvență, temperatură și stare a materialului.
Pierdere de circulație
Pierderea fluidului de foraj circulant în formațiune, în locul revenirii prin traseul de circulație prevăzut. Este un rezultat al curgerii în teren, distinct de un rezultat de laborator privind volumul filtratului.
Pierdere de transmisie sonoră (și: Indice de reducere sonoră)
Reducerea dependentă de frecvență a sunetului aerian transmis printr-un element specificat, într-o configurație de măsurare definită, distinctă de absorbția sonoră superficială.
Placă de circuit imprimat (și: PCB)
Structură electronică stratificată de interconectare, care conține trasee conductoare separate prin materiale izolatoare electric.
Plan experimental în blocuri randomizate (și: Plan experimental randomizat pe blocuri)
Aranjament experimental care compară tratamente în grupuri de execuții cu condiții perturbatoare selectate comune, cu alocare sau ordine aleatorie înregistrată în fiecare bloc.
Plastisol
Dispersie de particule polimerice fine, frecvent PVC pentru paste, într-un plastifiant lichid. Încălzirea promovează gelificarea și fuziunea într-un material plastifiat continuu. Reologia dispersiei nefuzionate și proprietățile produsului fuzionat reprezintă etape diferite de evaluare; un cordon bine format după dozare nu stabilește performanța finală.
Porozitate (și: Fracție de goluri)
Fracția din volumul unei probe atribuită porilor sau golurilor, conform unei definiții de măsurare declarate.
Presiune hidrostatică (și: Presiunea fluidului cu adâncimea)
Presiune exercitată de un fluid static, care crește cu adâncimea în funcție de densitatea fluidului și gravitație.
Preuscare pentru eliminarea apei
Etapă de uscare destinată eliminării apei dintr-o acoperire apoasă aplicată, înaintea unei operații ulterioare precum întărirea UV. Pregătirea peliculei pentru etapa următoare și întărirea chimică ulterioară sunt criterii separate de acceptare.
Probă martor (și: Formulare martor; martor de referință)
Epruvetă sau formulare testată ca bază de comparație în timp ce alte variabile ale încercării sunt modificate deliberat.
Promotor de aderență
Substanță introdusă într-o formulare sau aplicată pe o suprafață pentru a îmbunătăți legătura la interfață. Eficacitatea sa depinde de substrat, chimia liantului și condițiile de tratare; nu este sinonimă cu orice compatibilizant și nici o dovadă de aderență adecvată.
Propagarea coroziunii de la incizie (și: Propagare de la zgârietură; coroziune sub peliculă)
Extinderea deteriorării acoperirii asociate coroziunii dincolo de o tăietură intenționată într-un panou de încercare acoperit, evaluată după o expunere definită.
Proprietate tipică (și: Valoare tipică)
Rezultat descriptiv destinat caracterizării comportamentului obișnuit al materialului, nu neapărat o limită de acceptare obligatorie.
Pulbere de acoperire recuperată (și: Pulbere recuperată; exces de pulverizare recuperat)
Exces de pulbere de acoperire pulverizată, colectat pentru reutilizare; trebuie controlate identitatea produsului, contaminarea, fracția de amestecare și istoricul manipulării.
Pulverizare fără aer
Metodă de aplicare care atomizează o acoperire sau un material de umplere compatibil printr-o duză, folosind presiunea lichidului în locul aerului de atomizare. Echipamentul, duza, furtunul și formularea definesc fereastra de proces testată; pulverizarea reușită nu dovedește păstrarea integrității particulelor goale.
Punct de rouă (și: Temperatura punctului de rouă)
Temperatura la care aerul ajunge la saturație cu vapori de apă, la conținutul de vapori și presiunea existente.
Punte termică
Regiune a anvelopei unei clădiri în care schimbările de material, grosime sau geometrie a îmbinărilor modifică rezistența termică altfel mai uniformă. Afectează fluxul termic local și temperatura suprafeței; adăugarea unei acoperiri subțiri nu demonstrează singură eliminarea punții.
Putere de acoperire (și: Raport de contrast, când metoda este specificată)
Capacitatea unei acoperiri de a ascunde contrastul substratului la o grosime de peliculă și într-o încercare optică specificate.
R
Racord din adeziv (și: Racord epoxidic, când adezivul este epoxidic)
La îmbinarea adezivă, cordon curbat de adeziv îngroșat format de-a lungul unui colț interior dintre piesele îmbinate. Mărește suprafața disponibilă pentru lipire și poate rigidiza îmbinarea, dar geometria, aderența și proprietățile materialului întărit trebuie să corespundă sarcinii prevăzute.
Radiație infraroșie apropiată (și: NIR)
Regiune a radiației electromagnetice imediat dincolo de lungimile de undă ale roșului vizibil, relevantă pentru reflectanța spectrală și încălzire.
Radom
Înveliș protector al unei antene, destinat să permită trecerea semnalelor de radiofrecvență relevante cu efecte acceptabile. Adecvarea depinde de peretele construit, banda de frecvență, polarizare, condițiile de incidență și dispunerea antenei, nu doar de Dk al umpluturii.
Randament de producție (și: Randament de producție acceptată; randament de fabricație)
Producția utilizabilă obținută dintr-o cantitate definită de intrări de producție sau din producția totală, pe o bază specificată de masă, număr sau volum; trebuie declarate rebuturile, reprelucrarea și numitorul.
Randament volumic al mortarului proaspăt
Volumul de mortar proaspăt amestecat obținut dintr-o cantitate specificată de produs uscat, în condiții de amestecare declarate. Conversia în suprafață acoperită necesită grosimea stratului și o rezervă declarată pentru pierderile de aplicare.
Raport de amestecare (și: Proporție de amestecare)
Raportul necesar al componentelor, exprimat explicit masic sau volumic și legat de formularea producătorului.
Raport de amortizare (și: Raport de amortizare modală)
Mărime adimensională care compară amortizarea vâscoasă cu amortizarea critică a unui mod de vibrație specificat sau a unui oscilator echivalent. Caracterizează cât de rapid se atenuează vibrația liberă în acel model. Nu este automat interschimbabilă cu un factor de pierderi mecanice; trebuie declarate modelul de amortizare, frecvența și metoda de extragere.
Raport de contrast (și: Raport de contrast al acoperirii)
Comparație bazată pe reflectanță a unei acoperiri peste fundaluri de referință contrastante, la o grosime definită, utilizată pentru cuantificarea puterii optice de acoperire; nu este o măsurare a reflectanței solare în infraroșul apropiat.
Rată critică de eliberare a energiei în modul I (și: G_IC; energie de rupere în modul de deschidere)
Energia pe unitatea de suprafață nou creată a fisurii la inițierea sau propagarea unei fisuri în modul de deschidere, conform unei metode declarate de prelucrare a datelor; distinctă de modulul de elasticitate.
Rată de evaporare criogenică (și: Rată de boil-off; Rată de vaporizare criogenică)
Rata cu care lichidul criogenic stocat se vaporizează, de regulă ca urmare a aportului de căldură, exprimată pe unitatea de timp pentru condiții declarate privind rezervorul, presiunea și funcționarea.
Rată de transmisie a vaporilor de apă (și: WVTR; rată WVT)
Masa vaporilor de apă transmisă pe unitatea de suprafață și pe unitatea de timp, în condiții de încercare definite; nu este aceeași mărime cu permeabilitatea materialului.
Răspuns sarcină de compresiune–deformație (și: Răspuns compresiune–deformație)
Relația dintre sarcina de compresiune aplicată și deformarea epruvetei, pentru o geometrie, viteză și un istoric de condiționare declarate; standardele pentru cauciuc nu validează orice spumă sau tampon multistrat.
Rășină epoxidică
Rășină care conține grupări epoxidice reactive, capabile să formeze o rețea polimerică întărită prin reacție cu un întăritor adecvat sau printr-o cale catalitică de întărire. Rășina neîntărită, formularea amestecată și epoxidul întărit sunt stări materiale distincte.
Rășină uretan-acrilat (și: Uretan-acrilat)
Rășină sau oligomer pe bază de uretan, cu funcționalitate acrilată reactivă. Structura moleculară și funcționalitatea variază între sortimente, astfel încât calea de întărire, fereastra de procesare și proprietățile după întărire trebuie preluate din formularea identificată, nu deduse din numele familiei.
Răzuire de ajustare
Tăierea sau răzuirea materialului până la grosimea ori profilul necesar. Într-o aplicație cu etanșant, calitatea unui cordon ajustat este o observație separată de curgerea la dozare și rezistența la scurgere.
Reacție puzzolanică
Reacție într-un mediu cimentar umed, în care constituenții silicioși sau aluminosilicioși reactivi consumă hidroxidul de calciu disponibil și contribuie cu produși de reacție cimentari; simpla prezență a unei cenosfere nu dovedește o asemenea activitate.
Redispersabilitate
Capacitatea materialului sedimentat de a se distribui din nou într-o formulare printr-o operație de amestecare definită. Reamestecarea vizibilă singură nu stabilește păstrarea comportamentului de aplicare sau a performanței peliculei finite.
Reflectanță solară (și: SR; albedo solar; reflectanță solară totală; TSR)
Fracția radiației solare incidente reflectată de o suprafață sau un sistem specificat, integrată folosind spectrul solar și geometria de măsurare declarate. Pe această bază este raportată și ca reflectanță solară totală (TSR); nu este albeață vizibilă sau indice de reflectanță solară.
Reflectanță spectrală (și: Reflectanță rezolvată pe lungimi de undă)
Fracția radiației incidente reflectată la fiecare lungime de undă specificată, cu o geometrie de măsurare declarată.
Relaxarea tensiunii
Scăderea tensiunii în timp, în timp ce deformația este menținută constantă. Diferă de fluaj, care privește deformarea dependentă de timp sub sarcină susținută; vârsta materialului, temperatura și umiditatea pot influența răspunsul.
Reologie
Studiul curgerii și deformării unui material sub tensiuni și în condiții aplicate.
Repetabilitate (și: Repetabilitate în aceleași condiții)
Apropierea rezultatelor măsurării aceleiași mărimi măsurate în condiții de repetabilitate: aceeași procedură, același operator, sistem de măsurare, loc și aceleași condiții de funcționare, într-un interval scurt de timp.
Replică experimentală (și: Încercare replicată)
Observație repetată definită de unitatea experimentală și planul de eșantionare, nu doar citiri multiple ale instrumentului pe aceeași epruvetă.
Reproductibilitate (și: Reproductibilitate între condiții)
Apropierea rezultatelor la schimbări specificate ale operatorului, laboratorului sau altor condiții de reproductibilitate.
Rezistență aparentă la forfecare a îmbinării suprapuse (și: Rezistență aparentă la forfecare cu suprapunere simplă)
Forța la rupere împărțită la aria suprapunerii lipite într-o epruvetă definită cu suprapunere simplă; nu este automat o tensiune admisibilă de proiectare pentru o altă îmbinare structurală.
Rezistență la abraziune (și: Rezistență la uzură, când este specificată)
Capacitatea de a rezista îndepărtării materialului prin frecare repetată sau abraziune, într-o încercare și la o solicitare definite.
Rezistență la compresiune (și: Rezistență la comprimare)
Tensiunea maximă de compresiune suportată de o epruvetă specificată, conform unei proceduri de încărcare definite; se compară numai forme de epruvete și istorice de întărire similare.
Rezistență la compresiune la rece (și: CCS; rezistența refractarului la strivire la temperatura ambiantă)
Rezistența la compresiune a unei epruvete refractare la temperatura camerei, care nu reprezintă sarcina sa admisibilă în condiții de exploatare la cald.
Rezistență la contact chimic local
Răspunsul unei acoperiri la contactul local cu o substanță chimică specificată, pentru o durată și în condiții specificate, nu rezistență generală la toate substanțele chimice.
Rezistență la frecare umedă (și: Rezistență la frecare)
Rezistența unei acoperiri la uzura peliculei prin frecare umedă repetată, într-o încercare accelerată specificată.
Rezistență la încovoiere (și: Rezistență la flexiune)
Tensiunea maximă de încovoiere suportată în încercarea specificată; maximul relevant poate corespunde ruperii sau unui punct de curgere. Nu este automat rezistență la tracțiune.
Rezistență la lipire prin contact (și: Rezistența vopselei la blocking)
Capacitatea unei acoperiri uscate de a rezista lipirii nedorite de o altă față acoperită, la presiune, temperatură, umiditate și durată de contact specificate; distinctă de formarea inițială a peliculei sau rezistența la abraziune.
Rezistență la lustruire prin frecare (și: Rezistență la luciu indus prin frecare)
Rezistența unei suprafețe cu luciu redus la o modificare locală vizibilă a luciului după lustruire sau frecare.
Rezistență la scurgere (și: Comportament antiscurgere)
Capacitatea unei acoperiri proaspăt aplicate de a limita deplasarea în jos înainte de priză sau uscare.
Rezistență la smulgere (și: Rezistență de aderență la smulgere)
Tensiunea perpendiculară maximă specificată suportată de un ansamblu încercat înainte de rupere, cu înregistrarea locului cedării.
Rezistență la strivire izostatică (și: Rezistență la colaps izostatic)
Rezistență la presiune a particulelor goale, măsurată printr-o încercare specificată cu presiune uniformă și un criteriu al fracției de particule intacte.
Rezistență la tracțiune
Tensiunea maximă de tracțiune atinsă într-o încercare de tracțiune definită, folosind convenția privind tensiunea și rezistența din metoda declarată; nu este neapărat tensiunea de tracțiune la rupere.
Rezistență la zgâriere (și: Performanță la zgâriere)
Rezistență la deteriorarea produsă de un contact localizat care alunecă sau este târât, într-o încercare de zgâriere specificată.
Rezistență termică (și: R; valoare R, când este normalizată la suprafață)
Diferența de temperatură de-a lungul unui traseu termic specificat împărțită la debitul de căldură, exprimată în K/W. Rezistența normalizată la suprafață împarte diferența de temperatură la densitatea fluxului termic și se exprimă în m²·K/W; valorile R ale clădirilor folosesc frecvent această din urmă bază. Trebuie declarate geometria și condițiile la limită.
Rezistență termică de contact (și: Rezistență termică interfacială; rezistență de contact)
Diferența de temperatură printr-o interfață de contact împărțită la debitul de căldură, exprimată în K/W, sau la densitatea fluxului termic pentru valoarea normalizată la suprafață în m²·K/W. Trebuie declarate baza aleasă, presiunea de contact, starea suprafeței și configurația măsurării.
Rezonator dielectric cu pilon divizat (și: SPDR)
Metodă cu rezonator de microunde utilizată pentru determinarea permitivității relative și pierderilor dielectrice ale unui substrat dielectric pregătit. Dispozitivul specific frecvenței, grosimea epruvetei, îndepărtarea foliei și direcția de măsurare trebuie să rămână asociate rezultatului.
Ruperea particulelor
Pierderea integrității particulelor în timpul manipulării, presurizării sau procesării, care poate modifica densitatea și performanța.
Rupere adezivă (și: Cedare interfacială)
Separare de-a lungul unei interfețe între straturi sau materiale diferite, spre deosebire de ruperea în interiorul unui strat.
Rupere coezivă (și: Fractură coezivă)
Rupere în interiorul unui strat de material, în locul separării strict la o interfață.
S
Sedimentare
Depunerea particulelor dispersate sub acțiunea gravitației, producând o diferență de concentrație sau sediment într-o formulare lichidă. Amploarea și reversibilitatea depind de populația de particule și de formularea înconjurătoare.
Sistem bicomponent (și: Sistem în două părți; sistem 2K)
Formulare reactivă furnizată ca două componente separate, combinate în proporția specificată înainte de aplicare. Amestecarea inițiază sau permite întărirea; raportul masic sau volumic necesar și timpul util de lucru depind de sistemul concret.
Sistem de acoperire (și: Sistem de acoperire multistrat, când sunt aplicate mai multe straturi)
Succesiunea completă a unuia sau mai multor straturi de acoperire aplicate ca structură protectoare sau decorativă definită; rezultatele straturilor individuale nu stabilesc neapărat performanța sistemului.
Sistem de izolație termică umedă (și: Izolație umedă submarină; izolație umedă)
Configurație de izolație termică submarină proiectată pentru funcționare cu exteriorul imersat în apă de mare, calificată ca material și sistem instalat specifice, nu doar printr-o singură proprietate.
Sită vibratoare pentru fluidul de foraj
Dispozitiv cu sită vibratoare utilizat pentru separarea solidelor forate mai mari din fluidul de foraj, permițând trecerea lichidului și a particulelor suficient de mici. Identitatea sitei și condițiile reale ale fluidului guvernează performanța separării.
Sorptivitate (și: Rată de absorbție capilară)
Parametru care descrie rata absorbției capilare a apei într-o epruvetă poroasă nesaturată și într-o configurație de încercare definite.
Sortiment de produs (și: Grad de produs; sortiment de material)
Variantă desemnată de furnizor în cadrul unei familii de materiale, ale cărei proprietăți și limite definite trebuie verificate în documentația proprie.
Spectroscopie ATR-FTIR (și: Spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier și reflexie totală atenuată; ATR-FTIR)
Analiză în infraroșu care utilizează câmpul evanescent al unui cristal cu reflexie internă pentru a investiga benzile chimice din apropierea suprafeței; nu dovedește întărirea pe întreaga grosime a peliculei.
Spectroscopie de raze X cu dispersie de energie (și: EDS; EDX)
Tehnică analitică ce utilizează razele X caracteristice emise de o epruvetă excitată cu electroni pentru investigarea compoziției elementare. Poate ajuta la diferențierea unei particule de mediul înconjurător, dar un semnal elemental nu identifică singur o anumită legătură covalentă.
Spectru solar
Distribuția radiației Soarelui pe lungimi de undă. Reflectanța măsurată la lungimi de undă individuale trebuie ponderată cu spectrul solar declarat pentru a obține o valoare integrată de reflectanță solară; o culoare vizibilă sau o singură lungime de undă nu reprezintă întregul spectru.
Spumare fizică
Formarea celulelor de gaz într-un polimer folosind un agent fizic de expandare, în locul generării gazului printr-o reacție chimică de spumare. În formarea microcelulară prin injecție, schimbarea presiunii poate nuclea celule dintr-o soluție polimer–gaz.
Spumă sintactică (și: Compozit cu sfere goale)
Compozit în care particule goale sunt dispersate într-o matrice continuă pentru a crea un volum controlat de goluri interne.
Stabilizare electrostatică
Rezistență la agregare datorată respingerii dintre particule cu sarcini de același semn și straturile electrice duble din jurul lor. Modificarea tăriei ionice, valenței ionilor sau sarcinii superficiale poate slăbi această stabilizare.
Stabilizare sterică
Rezistență la agregarea particulelor furnizată de straturi polimerice adsorbite care rămân compatibile cu lichidul înconjurător. Apropierea straturilor este nefavorabilă energetic. Sunt necesare ancorarea eficientă și solvatarea adecvată a lanțurilor; adsorbția singură nu garantează stabilitatea.
Stare saturată cu suprafața uscată (și: Stare SSD)
Stare de umiditate a agregatului în care porii accesibili relevanți sunt saturați, iar lichidul liber lipsește de pe suprafața exterioară, conform unui material și unui protocol de măsurare specificate.
Sticlă sodocalcică borosilicată
Familie de compoziții de sticlă care conțin silice, oxid de bor și modificatori precum oxizii de sodiu și calciu, utilizată pentru microsfere goale de sticlă.
Subțiere la forfecare (și: Comportament pseudoplastic)
Scăderea vâscozității aparente la creșterea vitezei de forfecare, într-un domeniu și cu un istoric de măsurare definite.
Suprafață de clasă A
Desemnare de aspect pentru o suprafață foarte vizibilă, care trebuie să îndeplinească criteriile de calitate specificate de clientul responsabil. Nu este un standard numeric universal; ondulația, calitatea imaginii reflectate și defectele necesită propriile evaluări convenite.
T
Tasarea betonului proaspăt (și: Tasarea betonului)
Coborârea verticală a betonului proaspăt amestecat după ridicarea unui con standard, utilizată pentru caracterizarea consistenței, nu pentru certificarea directă a rezistenței.
Tasarea etanșantului sub propria greutate
Deformarea descendentă a unui etanșant neîntărit sub propria greutate, în condiții de încercare specificate. Tasarea excesivă într-un rost vertical poate deforma cordonul sau îi poate reduce grosimea. Nu este o măsură a capacității de mișcare după întărire.
Temperatura aerului
Temperatura aerului înconjurător la locul și momentul de măsurare declarate. Trebuie diferențiată de temperatura substratului sau a epruvetei, mai ales la interpretarea condițiilor de întărire, vâscozitate sau condensare.
Temperatura de tranziție vitroasă (și: Tg; T_g)
Temperatură caracteristică atribuită în intervalul în care un polimer trece între comportamentul sticlos și cel cu mobilitate segmentală mai mare; valoarea raportată depinde de metoda de măsurare, criteriul utilizat și condițiile încercării.
Temperatura minimă de formare a peliculei (și: MFFT)
Cea mai joasă temperatură la care o dispersie polimerică specificată formează o peliculă coerentă continuă în condițiile de încercare definite; nu este aceeași cu temperatura de tranziție vitroasă a polimerului.
Temperatura suprafeței (și: Temperatura stratului exterior)
Temperatura la suprafața exterioară măsurată, nu neapărat temperatura aerului sau cea internă a epruvetei.
Tenacitate la rupere (și: Rezistență la fracturare)
Rezistența unui material sau a unei îmbinări la inițierea ori propagarea fisurii, pentru o geometrie a fisurii și un mod de solicitare definite.
Tensiune de forfecare (și: Efort tangențial)
Forță tangențială pe unitatea de suprafață care tinde să deformeze materialul prin forfecare.
Tensiune de prag de curgere (și: Valoare de curgere)
Prag estimat de tensiune asociat curgerii susținute într-un material structurat, conform modelului sau metodei alese.
Tensiune superficială
Lucrul necesar creării unei unități de suprafață a unei interfețe lichide, echivalent cu forța pe unitatea de lungime, raportat frecvent în mN/m. Valoarea depinde de lichid, temperatură și starea interfeței; o valoare mai mică nu dovedește singură umectarea adecvată a substratului.
Tensiune superficială dinamică
Tensiune superficială măsurată la o vârstă specificată a unei interfețe lichide nou formate, înaintea sau în timpul echilibrării componentelor tensioactive. Este relevantă pentru suprafețe create rapid și trebuie diferențiată de valoarea de echilibru.
Termesteziometru
Instrument utilizat pentru simularea unei interacțiuni de contact termic definite și estimarea unui răspuns de temperatură legat de contact. Indicația sa nu este automat temperatura suprafeței acoperirii, temperatura măsurată a pielii umane sau o aprobare de securitate.
Termografie în infraroșu
Imagistică ce utilizează radiația infraroșie detectată pentru estimarea și afișarea distribuției temperaturii unei suprafețe. Emisivitatea, radiația reflectată, geometria de observare și momentul achiziției afectează interpretarea; imaginea nu măsoară direct solidificarea internă.
Termoplastic (și: Polimer termoplastic)
Polimer care, în general, se poate înmuia și curge la încălzire fără a necesita o nouă reacție de reticulare.
Timp deschis (și: Timp deschis de aplicare)
Perioada după aplicare în care materialul mai poate fi îmbinat, ajustat sau prelucrat conform definiției încercării.
Timp până la pierderea lipiciozității superficiale (și: Timp de uscare până la nelipire)
Timpul după aplicarea acoperirii la care pelicula îndeplinește un criteriu explicit de suprafață nelipicioasă, la temperatură, umiditate și condiții de încercare numite; nu este neapărat complet întărită.
Tixotropie (și: Comportament tixotrop)
Reducerea și refacerea în timp a structurii și vâscozității materialului la schimbarea istoricului de forfecare.
Tomografie computerizată industrială cu raze X (și: CT cu raze X; Tomografie computerizată cu raze X)
Reconstrucție tridimensională nedistructivă a caracteristicilor interne din proiecții cu raze X, sensibilă la geometrie și contrastul de atenuare, fără determinarea unică a identității chimice.
Transmitanță termică (și: Valoare U)
Debitul de căldură în regim staționar printr-un element de construcție, împărțit la aria sa și la diferența de temperatură dintre mediile de pe cele două fețe. Exprimată în W/(m²·K), descrie construcția completă specificată și condițiile la limită, nu doar conductivitatea unei singure acoperiri.
Transport capilar (și: Sucțiune capilară; absorbție capilară)
Deplasarea lichidului prin pori înguști conectați, determinată parțial de presiunea capilară și umectabilitate.
Tratament superficial (și: Tratarea suprafeței particulelor)
Modificare a suprafețelor particulelor destinată influențării manipulării sau interacțiunii lor cu matricea înconjurătoare.
Tratare internă cu apă (și: Maturare internă cu apă)
Furnizarea de apă suplimentară în interiorul unui amestec cimentar în curs de hidratare, din rezervoare care o pot elibera când este necesar; o particulă goală etanșată nu este un asemenea rezervor fără dovezi de absorbție și eliberare.
U
Umectare (și: Umectare superficială)
Întinderea sau menținerea contactului lichidului pe o suprafață solidă; depinde de proprietățile interfaciale.
Unghi de contact (și: Unghi de umectare)
Unghiul dintre interfețele solid–lichid și lichid–gaz la linia lor de contact trifazic, măsurat convențional prin faza lichidă, folosind un lichid, o stare a suprafeței și o procedură identificate.
Unghi de contact la avansare (și: Unghi de umectare la avansare)
Unghiul de contact asociat avansării unui lichid pe o suprafață solidă, măsurat la începutul avansării sau în timpul întinderii controlate, conform metodei declarate. Se raportează lichidul, starea suprafeței și procedura de măsurare.
Unitate experimentală (și: Unitate experimentală independentă)
Cel mai mic obiect material sau lot căruia i se atribuie independent un tratament într-un experiment; mai multe citiri pe același obiect tratat nu sunt automat replici independente.
Unitate funcțională
Funcția cuantificată utilizată ca bază pentru evaluarea de mediu a produsului, incluzând cantitatea de serviciu, durata și calitatea cerută. Produsele concurente au nevoie de o funcție echivalentă înainte ca inventarele lor să poată susține o comparație semnificativă.
Uretan etoxilat modificat hidrofob (și: HEUR; îngroșător asociativ uretanic)
Îngroșător asociativ neionic, solubil în apă, cu lanțuri hidrofile și grupări terminale hidrofobe, utilizat pentru ajustarea curgerii acoperirilor în diverse regimuri de forfecare.
Uscare fizică (prin pierderea constituenților volatili)
Pierderea componentelor volatile dintr-o acoperire sau un compus, de exemplu prin evaporarea apei sau a solventului; nu implică neapărat întărirea chimică completă.
Uzură până la expunerea substratului
Îndepărtarea sau deteriorarea unei acoperiri până la un punct final definit la care substratul subiacent devine expus. Ciclurile până la expunere descriu acel punct final și nu pot înlocui pierderea de masă după un număr fix de cicluri.
V
Valoare la încercarea cu pendul (și: PTV)
Indicație a rezistenței la alunecare obținută din pierderea de energie a unui patin de pendul care contactează suprafața într-o încercare definită. Materialul patinului, direcția și starea de umectare sau contaminantul trebuie să însoțească rezultatul; nu este interschimbabilă cu orice măsurare a coeficientului de frecare.
Vâscozitate (și: Vâscozitate dinamică; vâscozitate la forfecare)
Mărime care corelează tensiunea de forfecare cu viteza deformării prin forfecare pentru un material și o condiție de încercare specificate.
Velocimetrie prin imagini de particule (și: PIV)
Metodă optică ce estimează câmpul vitezei de curgere din deplasarea modelelor vizibile de trasori între imagini realizate la un interval de timp cunoscut. Presiunea dedusă din acel câmp necesită un model și ipoteze separate.
Vid
Condiție de presiune a gazului sub presiunea atmosferică înconjurătoare. Pentru comparații cantitative se raportează presiunea absolută și unitatea sa, împreună cu compoziția relevantă a gazului și temperatura. Un regim de vid identifică un interval de presiune sau comportamentul asociat al curgerii gazului; istoricul evacuării nu este interschimbabil cu presiunea existentă în timpul măsurării izolației la rece.
Viteză de forfecare (și: Rată de forfecare)
Rata deformării relative între straturi adiacente ale materialului, exprimată de obicei în secunde la puterea minus unu.
Voal optic în transmisie
Fracția de lumină transmisă împrăștiată dincolo de limita unghiulară specificată de încercarea optică; se distinge de claritatea la unghiuri mici și de voalul optic în reflexie.